Scrisoarea

Cu cateva zile in urma, intr-o cutie de carton peste care trecutul si-a lasat amprenta am gasit o scrisoare ( dovada a unei iubiri trecute) ; iar cu acordul titularului tin sa v-o impartasec; ea suna cam asa:

“

Joi 25,Octombrie 2000

Buna Marius!

Vreau sa incep prin a-mi cere scuze pentru ca nu am putut veni.Te rog sa intelegi ca si mie mi-e greu cand stiu ca mai era asa putin timp si in sfarsit te-as fi putut revedea . Pusesem totul la punct si puteam sa vin singura pentru ca Danei ii gasisem loc la o prietena de-a ei pentru cateva zile.Dar s-a imbolnavit asa ca parintii nu ne-au mai lasat sa plecam.

Mai vreau sa-mi cer scuze fiindca scrisoarea mea a intarziat.Nu am avut timp. Dimineata trebuie sa-I duc mancare surorii mele la spital, apoi trebuie sa fug la scoala.Abia seara ajung de la cursuri la ora 21”.Si atunci ma apuc de invatat pentru a doua zi.Crede-ma ca ma apuca ora trei dimineata.

Dar sa nu te mai bat la cap cu problemele mele. Mai bine sa-ti spun ca poti telefona la orice ora la numarul de telefon “ ******361”.

M-am gandit bine cand ne-am putea revedea si am ajuns la concluzia ca pe 16 noiembrie nu ar fi nici o problema.Sunt asa bucuroasa ca mi-ai trimis pana la urma o fotografie.De cand am primit-o nu ma mai despart de ea.

As vrea sa gasesc in mine puterea de a da timpul inapoi , sa te vad si sa fim impreuna; chiar daca nu eram atat de apropiati, dar numai asa ...sa te pot vedea si auzi... .M-as multumii si cu doar 5 minute. Nu intelegeam atunci de ce deveneam asa agitata in preajma ta si cand nu erai de ce te cautam mereu cu privirea...Acum stiu...Dar ce folos? Tu ai viata ta ,eu pe a mea...

Voi fi fericita atunci cand te voi putea revedea si cand vom petrece cateva zile impreuna. Dar pe urma stiu ca ma voi intoarce la probleme si departarea dintre noi va deveni iar o stanca care-mi va apasa din nou sufletul ...

Am ajuns sa te iubesc mai mult pe tine decat pe mine; de aceea as fi in stare sa fac orice pentru tine ...pentru noi...orice sacrificiu.

Cateodata ma simt imbatranita. Parca nu mai am nici o putere sa refuz sa traiesc, asa cum o faceam inainte...

Daca ai fi langa mine mi-ar fi mult mai usor ...Macar tu ai un prieten adevarat langa tine care te sustine.Eu nu-mi permit luxul asta.Am fost de prea multe ori dezamagita de prieteni. Poate e vina mea, poate cer prea mult de la oameni. Sincera sa fiu nu stiu exact motivul .

Cand ne vom revedea vreau sa-ti povestesc ceva foarte important, fiindca nu am de gand sa-ti ascund nimic...

Acum...inchei aceasta scrisoare sperand ca nu te-am necajit.

PS: Astept cu nerabdare scrisoarea ta!

Cu multa dragoste....

Lia. „

( imi cer scuze pentru asezarea in pagina...dar nu pot sa o asez altfel, pur si simplu nu merge)