Dragoste si infern ( partea I)

In mijlocul calatoriei vietii, ma aflam intr-o padure intunecata, pentru ca ratacisem calea cea dreapta.N-as prea putea spune cum am intrat in padure,atat de mult a trecut decand am parasit adevarata cale. Cum sa explic cat de trista si oribila era padurea?Atat de amarnica era, incat moartea ar fi parut mai putin rea. De cateva ori, in drumul meu spre casa, am simtit un calaret nevazut mergand pe urmele mele. Si totusi, apropiindu-ma calaretul a disparut… fara nici o urma. M-am temut de aceasta aparitie, ca de un semn rau. Intreaga-mi viata am avut semne si presimtiri. - Si iata, unde incepea dealul am vazut un leopard… numai blana si colti… Vazand asemenea bestii, imina mi-a tresarit….Am simtit pericolul ,dar nu pentru mine, ci pentru scumpa mea Adelaida…. -Pleaca , demone! …Am dat pinteni armasarului, sa goneasca spre vila tatalui meu… Nimic nu-mi era mai scump pe lume decat Adelaida…

In cei trei ani de razboi si orori, dragostea mea pentru Adelaida a devenit si mai puternica…

Apropiindu-ma de mosia familiei, am gasit totul nefiresc de intunecat si nemiscat. Am intrat temandu-ma de prevestirea cea rea….Servitoriii erau toti macelariti. Inaintand spre sala cea mare i-am vazut – Tata! Tata! O tata… era intr-o balta de sange iar in ochiul stang avea infipta o cruce... Adelaidaa! Doamne , fa sa fie in viata!.. Scumpa mea, Adelaida ... era intinsa pe jos ,cu hainele sfasiate si cu o rana adanca in abdomen ce parea facuta de un pumnal...- Cine ti-a facut asta? -Nu stiu... Un necunoscut...un strain. -Iti amintesti de noaptea de dinainte sa pleci, ce ne-am spus? Imi amintesc. M-ai tradat? Niciodata.... -N-ar fi trebuit sa plec niciodata de langa tine... Iarta-ma! Iar in timp ce lacrimile mi se scurgeau de pe obrajul rece, am vazut o lumina ce iese din corpul sfasiat al Adelaidei...- Ce? Ma inseala ochii? Era sufletul ei pur ce se inalta spre cer...-Nu te teme de mine, dragostea mea! I-am spus ca-mi vei fi fidel! ...Stiam ca-mi vei fi...- NU! Stai! Intoarce-te la mine! Dar deodata pamantul incepe sa se cutremure , florile incep sa se usuce iar din tarana uscata si secatuita incep sa iasa mi de suflete pierdute ce se unesc intr-unul ...- Am venit sa iau ce mi s-a promis! Un suflet sortit raiului.

- Nu poate fi adevarat !Anatol nu m-ar trada niciodata!

- Adelaidaa! Elibereaz-o, demone!! ... Demonul se intoarce zambind si pleaca spre padure ca un nour negru de fum impreuna cu scumpa mea Adelaida, iar eu, pe calu-mi rosu ca focul iadului am pornit in urmarirea bestiei care i-a rapit sufletul iubitei mele Adelaida...-Anatol, ajuta-ma!! ! Demonul arunca un blestem asupra padurii care ia foc aproape instantaneu, iar in fata mea apare de niciunde o armata de suflete ratacite ce incearca sa ma sfasie ...

-Asta nu ma va opri, nimic nu ma va opri! Doamne, da-mi putere!

-Vino cu mine, muritorule, daca ai curaj!

-Anatol , nu-l lasa sa ma ia!

- NU ma vei despartii de iubita mea!!! Vin dupa tine! Nu-l voi lasa sa-ti faca rau!