Printre lucrurile cele mai importante pe care le-am invatat pana la varsta de 18 ani, este ca in viata nu trebuie sa ai absolut nici un regret. Pentru ca atunci cand vei ajunge la o etate mai inaintata iar cand linia vietii se apropie de sfarsit, sa termini cu capul sus si cu inima impacata. In fond, la ce bun atatea sacrificii cand in final voi, cei care cititi acum, nu o sa ramaneti cu nimic? Sunt sigur ca si voua ca si mie , inca de mici parintii v-au spus “ …termini si tu o scoala, iti gasesti un servici bun ,iti intemeiezi o familie si te asezi si tu la casa ta…” In societatea in care traim acest lucru este unul dintre cele mai importante , practic acesta pare sa fie scopul vietii noastre sociale. Intru totul deacord. Dar sa ne gandim mai bine. La ce bun sa faci toate astea ? inteleg , scoala te ajuta sa dobandesti cunostinte pentru a-ti putea gasii un loc de munca mai bun, locul de munca te ajuta sa castigi bani pentru a-ti intretine familia pe care ti-ai intemeiat-o imediat dupa terminarea studiilor , iar familia - ei bine, familia este un lucru destul de important pentru oameni caci dupa cum stiti, nici un individ nu poate traii singur, pentru ca asta ar duce la nebunie ,dar nu la nebunia aceea pe care un geniu o manifesta in lucrarile sale, ci la nebunia aceea pe care o simte un om atunci cand este inconjurat de nimic. Dar totusi, la ce bun sa faci toate astea? Practic suntem niste animale cu o complexitate a creierului mult mai mare dar care literalmente nu ne ajuta cu numic. Scopul este acelasi ca si al animalelor : transmiterea genelor . Caci in fond cu asta ramanem , sau mai bine spus asta devenim, o particica dintr-un nou sistem de celule si tesuturi care dupa o anumita varsta vor face ceea ce si noi am facut, vor transmite genele mai departe...
