“Faptul ca exist , dovedeste ca lumea n-are nici un sens.”
Ce importanta poate avea faputul ca eu ma framant, sufar sau gandesc? Prezenta mea in lume va zdruncina cateva existente linistite si va tulbura naivitatea inconstienta si placuta a altora -spre marele meu regret. Ce rost au atatea sacrificii? Cu cat suntem mai fericiti astazi, daca altii s-au sacrificat pentru binele si luminarea noastra? Lumea aceasta nu merita sa te sacrifici pentru vreo idee sau vreo credinta. Daca cineva s-a sacrificat pentru ca eu sa fiu fericit, atunci eu sunt mai nefericit decat el, intrucat nu inteleg sa-mi cladesc o existenta pe un cimitir. Cu cat voi ramane eu mai mult prin faptul ca sufar,decat altul prin faptul ca petrece?
Orice placere nesatisfacuta este o ocazie pierduta pentru viata. Nu voi veni in numele suferintei sa opresc lumea de la placeri, de la orgii , de la excese. In definitiv, ce inseamna supravietuirea cu cativa zeci de ani? Nimic. Doar oamenii mediocrii vorbesc de consecintele placerilor. Dar consecintele durerilor nu sunt mai mari? Numai un om mediocru poate dori sa moara la batranete.
Deci, suferiti, beti, plangeti sau radeti, scoateti strigate de bucurie sau de disperare, caci si asa nimic nu se alege de tot!
Cum să nu!
RăspundețiȘtergereDacă râd mi se aude ecoul...
iar ecoul...îi va determina şi pe alţi oameni să râdă.
O vom ţine dintr-un ecou în ecou, până când pe pământ vor fi numai oameni fericiţi!