Sunt singur in camera si privesc in gol pe fereastra . Afara vad oameni ce trec, oameni peste care timpul si-a pus amprenta – oameni ale caror destine au fost scrise inca din primii ani de viata. Sunt cei ce nu au avut dreptul sa aleaga – sunt uneltele vietii ; instrumente ale carui scop nu este unul bine definit – sunt doar niste unelte care din cand in cand intervin fara voia lor in viata altor persoane zdruncinand mintile naive si nestiutoare ale altor semeni.
Nu inteleg cum pot traii in aceasta monotonie zilnica. De ce accepta sa fie doar niste unelte ale vietii ,sau mai rau, uneltele altor oameni ale caror scopuri in viata sunt strict cele materiale.
Cum poti traii daca nu accepti viata? Cum poti iubii, daca respingi iubirea? Cum poti cunoste adevarul, daca nu cunosti minciuna? Cum poti fi sincer cu altii, cand nu esti sincer cu tine insati? Cum poti fi rational , cand lumea e irationala ?
